Constantin Cernăianu s-a născut la data de 12 octombrie1933 în orașul Târgu Jiu. Ca fotbalist, a jucat la Flacăra Târgu-Jiu (1949-1953), Știința București (1954-1955) și Pandurii Târgu-Jiu (1956-1960). Devine apoi antrenor la Petrolul Ploiești în perioada 1960-1970 și a câștigat cu această echipă Campionatul de fotbal al României în ediția 1965/66. Apoi, între anii 1971-1976, este antrenor principal la Universitatea Craiova, cu care a câștigat Campionatul României în ediția 1973/74 (campioana unei mari iubiri).
În paralel, în perioada 1971-1976, este și selecționer al selecționatei studențești a României, cu care a câștigat de două ori Campionatul Mondial Universitar, în edițiile 1972 și 1974.[3] În anul 1976 este promovat ca antrenor federal, apoi între anii 1977-1980 este antrenor secund la echipa națională a României (antrenor principal fiind Ștefan Kovacs). În 1979 este și antrenor principal al Naționalei de fotbal a României.
Din anul 1980, continuă să antreneze echipe de club din România, cum ar fi: Sportul Studențesc București (1980-1981) și Steaua București (1981-1983), după care este antrenor principal la echipa cipriotă Olimpiakos Nicosia (1983-1984).